Marea Evadare: Cum Carlos Ghosn a devenit cel mai faimos fugar din lume 

Dacă planurile lui Carlos Ghosn de a încorpora rivalul Fiat-Chrysler în alianța Nissan-Renault ar fi fost realizate, acesta ar fi putut crea cel mai mare producător auto din lume și ar fi fost rezonabil să fie amintit drept un vizionar în domeniul afacerilor. Cu toate acestea, el va fi cunoscut mai ales drept un fugar.

În ajunul Crăciunului, Carlos Ghosn a intrat în modestul birou al avocaților săi din centrul orașului Tokyo pentru a vorbi cu soția sa, Carole, pentru a doua oară din aprilie. Pe parcursul îndelungatei sale odisee prin sistemul juridic japonez – mai multe arestări, mai mult de 100 de zile în carceră, interogații aparent nesfârșite și, după eliberarea lui pe cauțiune și supraveghere intruzivă de 24 de ore – Ghosn fusese obligat să accepte multe umilințe.

Însă puțini au arătat compasiune față de fostul liderul al companiei Nissan Motor Co. și Renault SA care fusese nevoit să ceară permisiunea instanței chiar și să-și soția, pe care procurorii au considerat-o un potențial conspirator în infracțiunile financiare de care acesta era acuzat.

Carole Ghosn, care a plecat în grabă din Japonia după ce soțul ei a fost arestat la începutul lunii aprilie 2019 în urma celui de-al patrulea cap de acuzație, a petrecut o mare parte din ultimul an apărându-l constant – o campanie care avea un efect evident. 

„Ne-au distrus viețile, suntem răniți pentru totdeauna”, a spus aceasta despre acuzatorii lui Ghosn într-un interviu din noiembrie acordat Bloomberg Television.

 „A fost cel mai greu an al vieții mele.”

Li s-a permis să vorbească timp de o oră, dar nu a fost suficient; mai aveau  multe să își spună.

Fostul șef a încheiat apelul cu soția printr-un simplu „Te iubesc, habibi”, un termen arab de afecțiune, potrivit unuia dintre avocații lui Ghosn. 

Ancheta din Japonia

Părea imposibil de știut când cuplul va avea din nou șansa de a vorbi, cu atât mai puțin să îmbrățișeze. A doua zi, Ghosn, în vârstă de 65 de ani, a aflat că al doilea dintre cele două procese ale sale ar putea începe abia în 2021, ridicând perspectiva unui alt an sau mai mult în izolarea impusă de instanță.

Chiar și copiii săi erau vizați de anchetatori. Procurorii japonezi l-au supus întrebărilor pe fiul lui Ghosn, Anthony, care a fost implicat în unele dintre tranzacțiile care îl vizau pe tatăl lui, precum și pe una dintre fiicele sale, potrivit unei surse citate de apantimes.co.jp.Temându-se de arestare, Anthony nu a putut să-și viziteze tatăl.

Perspectivele lui Ghosn de a-și dovedi nevinovăția în Japonia erau destul de reduse. Procurorii din această țară câștigă peste 99% din cazurile și sunt avantajați de o gamă largă de avantaje procedurale. Împotriva lui Ghosn, care se confrunta cu o posibilă pedeapsă de peste 10 ani de închisoare, aveau un atu și mai mare decât în mod normal: cooperarea deplină din partea companiei Nissan, care își arătase în mod constant hotărârea de a-l vedea condamnat și a oferit mai multe documente, precum și asistență în cadrul investigației.

Ghosn, cetățean al Braziliei, Franței și Libanului, a căutat ajutor diplomatic în toate cele trei țări. Însă numai ultimul stat a intervenit, dar eforturile diplomatice nu au avut rezultatele dorite. 

Ghosn a avut, însă, o altă opțiune – un plan de rezervă, luni în planificare, care i-ar fi putut reda libertatea dacă totul mergea bine sau l-ar fi trimis direct înapoi la o celulă de 7 metri pătrați în Tokyo, dacă ceva nu mergea bine. În Orientul Mijlociu, un fost militar din cadrul Green Berets americane și un veteran care a participat la invazia din Irak din 2003 pregăteau un plan îndrăzneț pentru extrage pe Ghosn din Tokyo, de sub nasul poliției japoneze. Ei au urmărit să-l readucă la Beirut – orașul în care și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei sale și capitala unei țări în care, datorită succesului său în afaceri, Ghosn este considerat un erou național.

Ar putea părea o idee ridicolă. Deși termenii cauțiunii lui Ghosn nu includeau purtarea unei brățări de monitorizare sau un alt tracker electronic, mișcările sale erau atent monitorizate. Procurorii au instalat o cameră de fotografiat pe ușa casei sale închiriate, în cartierul Roppongi din Tokyo, și în timp ce se deplasa prin capitală, era urmărit de echipe de agenți de haine obișnuite.

Ghosn, care are sprâncene stufoase, urechi alungite și arsuri laterale proeminente, ar avea un chip memorabil chiar și ca cetățean obișnuit, dar două decenii de celebritate corporativă însemna că era unul dintre cei mai recunoscuți străini din Japonia. Șansele sale de a pleca nedetectat din Tokyo la bordul unui avion erau foarte reduse.

Cum a început fuga din Japonia

Cu toate acestea, a existat o fereastră de care putea să profitei: Anul Nou, când birourile guvernamentale se pot închide mai mult de o săptămână și chiar cei mai înverșunați procurori și detectivi ai poliției își petrec timpul alături de familiile lor. Mai mult, Ghosn a avut motive întemeiate să creadă că ar putea scăpa de cel puțin unii dintre bărbații care îi supravegheau mișcările: avocații săi tocmai ce amenințaseră că vor depune o plângere împotriva unei companii de securitate privată angajată de Nissan pentru a-l urmări, susținând că îi încalcă drepturile. Potrivit unei persoane care este familiarizată cu situația, agenții companiei au fost retrasi  – cel puțin temporar. Nissan a refuzat să comenteze acest aspect..

Dacă Ghosn avea să scape, acesta era momentul să o facă. Dar avea nevoie de ajutorul potrivit.

Echipa de fugă

În lumea umbrită a contractorilor de securitate privată, Michael Taylor a fost unul dintre cei care a ieșit în evidență. El a protejat oameni și companii puternice, a ajutat în secret guvernul american să investigheze crime și a recunoscut că și el a încălcat legea. Un veteran al forțelor speciale de elită ale armatei americane – celebrele Green Berets – Taylor a fondat în 1994 American International Security Corp., un contractor din zona Boston care asigura securitatea operațiunilor de foraj petrolier și a directorilor de corporație și, printre eletele, a salvat copiii răpiți. El a fost angajat de The New York Times pentru a organiza salvarea lui David Rohde, un corespondent care a fost răpit în 2008 în Afganistan. Rohde a scăpat în cele din urmă pe cont propriu.

El a lucrat, de asemenea, ca un agent sub acoperire pentru Biroul Federal de Investigații, Agenția pentru Controlul Drogurilor și alte organisme federale americane. Cariera lui Taylor părea să prospere în 2007, când firma sa a asigurat un contract Pentagon, care în cele din urmă a plătit 54 de milioane de dolari pentru a antrena trupele forțelor speciale afgane. Dar în 2012, averile sale au luat o întorsătură dramatică. El a fost acuzat în Utah alături de un agent FBI de un complot referitor la obstrucționarea unei anchete despre o fraudă privind atribuirea necorespunzătoare a contractului afganr. În cele din urmă, Taylor a pledat vinovat pentru două acuzații de fraudă și a fost condamnat la doi ani de închisoare. Nu a fost primul său motiv de vinovăție. În 1997, el a admis două acuzații de infracțiune înn Massachusetts legate de un raport al poliției depus într-un caz intern în care a fost angajat, au spus avocații săi.

O mare parte din munca lui Taylor a implicat, cel mai probabil, li legături cu Libanul. Taylor s-a născut în Staten Island, New York, și a absolvit liceul în Massachusetts, dar de-a lungul anilor a dezvoltat legături profunde cu țara natală a lui Ghosn. El a fost dislocat la Beirut în timpul Războiului Civil Libanez, începând, ceea ce au spus avocații săi, „ o relație de o viață cu comunitatea creștină din Liban” – aceeași comunitate în care Ghosn este un membru proeminent. Taylor vorbește araba, soția sa Lamia este libaneză, iar doi dintre cei trei fii ai lor au urmat colegiul din Liban.

Pentru operațiunea Ghosn, Taylor avea un partener, un bărbat libanez pe nume George-Antoine Zayek. Format inițial ca gemolog, a declarat telefonic fratele său, Zayek a fost, de asemenea, un membru al unei miliții creștine, când a cunoscut-o pe Taylor la începutul anilor ’80, potrivit unei persoane din anturajul lor. Zayek pare să fi fost asociat cu Taylor și companiile sale încă din anii ‘90, pe baza unor documente publice din SUA. Potrivit fratelui său, Zayek a părăsit Libanul la începutul invaziei Irakului în 2003, când a început să lucreze pentru o companie de securitate de acolo. Taylor nu a putut fi contactat și Zayek nu a răspuns la mai multe mesaje vocale în care japantimes.co.jp i-a solicitat un comentariu.

În dimineața zilei de duminică, 29 decembrie, Taylor și Zayek au ajuns într-un avion Bombardier Global Express la terminalul privat al Aeroportului Internațional Kansai, construit pe o insulă artificială în apropiere de Osaka. De asemenea, au existat două valize mari de culoare neagră, potrivit unor persoane familiare cu zborul care au cerut să rămână anonime.

Ziua evadării

Mai târziu în aceeași zi, conform unor imagini ale camerelor de securitate menționate de mass-media japoneză, Ghosn a ieșit pe ușa din față a casei sale, purtând o pălărie și o mască chirurgicală de față. Apoi a luat un tren de la stația Shinagawa din Tokyo către Osaka în jurul orei 16:30. ora locală și, după călătorie, a luat un taxi către un hotel din apropierea aeroportului, a informat NTV. În acea seară, același avion Bombardier a decolat de la Kansai îndreptându-se către Istanbul. Potrivit unei persoane familiare cu investigația zborului, echipa a crezut că zborul direct spre Beirut, un oraș care primește foarte puține zboruri din Osaka, ar ridica prea multe suspiciuni.

Pasagerii care folosesc terminalul privat nu sunt scutiți de controlul pașapoartelor și, în conformitate cu persoanele familiare cu operațiunile aeroportului, au fost prezenți oficiali vamali și de imigrare înainte de plecarea Bombardierului. Dar Ghosn nu a fost îmbarcat ca pasager oficial. Se pare că era marfă, ascunsă într-o carcasă neagră, care, potrivit oamenilor, era prea mare pentru a se încadra în aparatele cu raze X ale aeroportului. Neexintând nicio suspiciune, avionul, era în aer la 11:10 p.m.

Ulterior, aceștiau au zburat timp de 12 ore până la Aeroportul Ataturk din Istanbul. Se pare că echipa care s-a ocupat de evadarea lui Ghosn a ales cu foarte mare atenția ruta. Din Osaka, avionul se îndrepta spre nord-nord-vest, evitând Coreea de Sud – care are un tratat de extrădare cu Japonia – și apoi trece în spațiul aerian rus, unde a rămas aproape întreaga călătorie. Aceasta nu a fost cea mai directă rută, ar fi trebuit să treacă pe deasupra Chinei, Mongoliei și a Kazahstanului. Însă zborul s-a desfășurat în spațiul aerian al unei țări în care Ghosn are legături considerabile, datorită muncii sale de salvare a lui AvtoVAZ, un producător auto cu probleme din epoca sovietică, care acum face parte din alianța Renault-Nissan. Dacă guvernul japonez ar fi cerut oprirea avionului, acesta ar fi putut spera la puțină simpatie, sau cel puțin întârzierea procedurilor din partea Moscovei.

Cum a înșelat autoritățile

De fapt, autoritățile japoneze păreau să nu aibă idee că fostul șef Nissan nu mai era în țară, iar Bombardierul a aterizat la Istanbul, în jurul orei 5:30 a.m., ora locală, pe 30 decembrie. La fel ca la Kansai, potrivit unui oficial turc, care a cerut să  rămână anonim, discutând detaliile investigării ulterioare a guvernului, Ghosn a făcut scurta călătorie în interiorul unei cutii. Al doilea avion, un Bombardier cu rază scurtă de acțiune, a decolat la scurt timp după zborul scurt spre Beirut.

În siguranță, aflat în țara în care Ghosn și-a petrecut tinerețea, nu a trebuit să-și ascundă identitatea. Deși avocații săi i-au luat documentele de călătorie ca o condiție a cauțiunii sale, Ghosn avea două pașapoarte franceze – un privilegiu rar, acordat cetățenilor a căror angajare ar putea să le solicite să călătorească, în timp ce predau un pașaport pentru cererile de viză. Ghosn a reușit să-l păstreze pe cel de-al doilea, cu condiția ca acesta să rămână într-o cutie de plastic asigurată de un cifru pe care îl știau doar avocații lui. Potrivit unei persoane familiare cu acesta, cutia nu a fost prea rezistentă, iar cu un ciocan sau un burghiu nu ar fi foat prea dificil de spart. Datorită pașaportului francez, Ghosn a reușit să treacă în mod legal în Liban. 

În acest timp, Carole petrecea Crăciunul alături de familia ei din Beirut, iar ulterior li s-a alăturat și Ghosn. Cei doi nu se mai văzuseră de 9 luni.

Chiar și cei mai apropiați consilieri ai lui Ghos au fost șocați când au aflat vestea evadării sale începând cu 31 decembrie. Avocații săi japonezi au spus că nu știau nimic despre ce planificase bărbatul; într-o conferință de presă improvizată în afara biroului său, consilierul principal Junichiro Hironaka părea într-adevăr derutat de ceea ce tocmai se întâmplase.

Ce a scris presa despre fugă

Reprezentanții SUA ai lui Ghosn în cadrul Paul Weiss, o firmă de avocatură din New York, de asemenea, nu fuseseră informați de intențiile sale. La fel a fost Greg Kelly, fostul executiv Nissan, care a fost luat în custodie în același timp și a rămas în Tokyo, fiindu-i interzis să părăsească țara înainte de proces. Și Greg Kelly neagă, de asemenea, infracțiunile.

Neștiindu-se prea multe despre modul în care Ghosn a reușit să evadeze din Japonia, mass-media din întreaga lume a început să prezinte teorii ieșite din comun – cea mai răspândită fiind cea conform căreia și-a părăsit casa deghizându-se într-un instrument muzical foarte mare după ce a găzduise o trupă de muzicieni libanezi pentru un concert de sărbători.

Firmele care fuseseră angajate de Ghosn pentru relații publice a lăsat cea mai mare parte a speculațiilor să circule în spațiul public fără să le comenteze. Acest lucru s-a schimbat dramatic pe măsură ce apăreau noi rapoarte care sugerau că Carole Ghosn sau alți membri ai familiei au ajutat la planificarea evadării sale – ceea ce, dacă este adevărat, i-ar putea expune la acuzațiile penale din Japonia sau din altă parte. 

Pe 2 ianuarie, Ghosn a declarat într-o declarație că nimeni nu știa despre evadarea sa, nici măcar membrii familiei, întrucât știa că este urmărit în totalitate, chiar și în comunicarea cu cei cunoscuți.

Chiar dacă acest lucru este adevărat, Ghosn a fost ajutat de persoane care ar putea acum risca repercusiuni legale grave. În Turcia, autoritățile au reținut rapid șapte persoane conectate cu zborurile, inclusiv patru piloți, și i-au retrimis pe majoritatea în arest. MNG Jet Havacilik AS, compania de la care a fost închiriată aeronava, a depus și o plângere penală și a spus că un angajat a falsificat înregistrările pentru a ascunde faptul că transportă un fugar. Între timp, ministrul japonez al Justiției, Masako Mori, a anunțat deschiderea unei anchete privind fuga lui Ghosn.

Însă Ghosn nu a scăpat definitiv. În timp ce Libanul este o națiune care refuză, ca politică, să-și extredeze cetățenii în străinătate, probabil că fostul șef Nissan va rămâne acolo definitiv.

Japonia a solicitat ca Interpol să emită un așa-numit aviz roșu pe numele lui Ghosn pentru ca toate statele să știe că acesta este considera fugar de către statul japonez.

Astfel, viața de afacerist a lui Ghosn este, cel puțin pentru viitorul apropiat, terminată. 

O viață pe termen lung nu este ușoară, dar nu este imposibilă. Roman Polanski, regizorul „Rosemary’s Baby” care a fugit din SUA în 1978 pentru a evita să fie închis într-un caz de relații sexuale cu un minor, a trăit deschis în Europa de atunci – protejat de politica similară a Franței împotriva extrădării cetățenilor – și rămâne un cineast celebru, chiar dacă este unul controversat. Dar o astfel de existență nu ar oferi ceea ce Ghosn pare să își dorească cel mai mult: dreptate legală.

Avocații lui Ghosn intenționează să propună autorităților japoneze ca acesta să fie judecat în Liban iar procurorii din Tokyo să asigure toate dovezile pe care le au împotriva lui pentru ca omologii lui din Beirut să prezinte cazul în instanța libaneză, potrivit avocatului lui din Beirut, Carlos Abou Jaoude. Un asemenea aranjament ar fi unul fără precedent și, pentru guvernul japonez, chiar unul rușinos: ar admite că nu îl pot readuce în Japonia.

Între timp, procurorii japonezi ar fi siguri că un proces libanez este părtinitor în favoarea inculpatului. Ghosn este unul dintre cetățenii cei mai celebri ai Libanului – chipul său este chiar pe un timbru poștal – și este greu de imaginat un loc mai prietenos pentru o audiere.

Ghosn își așteaptă procesul din Japonia pentru patru acuzații – două pentru că și-ar fi acordat compensații prin documente de reglementare și alte două acuzații de „încălcare a încrederii”, în care procurorii susțin că a folosit resursele Nissan pentru propriul său câștig. 

De la începutul dramei sale juridice a negat săvârșirea infracțiunilor și a susținut că acuzațiile împotriva lui sunt rezultatul unei vendete politice – o tentativă nelegitimă de a stabili scoruri și de a-l opri din întărirea alianței Nissan –  Renault – care nu ar fi trebuit să-l pună niciodată într-o sala de judecată.

Potrivit oamenilor familiarizați cu intențiile sale, el intenționează să-și folosească libertatea pentru a asalta sistemul juridic japonez și pentru a face tot ce poate pentru a discredita public acuzațiile.

De-a lungul carierei sale, Ghosn s-a prezentat drept o, forță care a determinat crearea unuia dintre cele mai mari grupuri auto din lume și singura persoană capabilă să-l țină împreună. În ultimii ani, el a fost clar că voia să pregătească o înțelegere prin care să aducă Nissan și Renault sub aceeași „umbrelă corporatistă”. 

Dacă planurile sale de a încorpora rivalul Fiat-Chrysler în alianță s-ar fi împlinit, se poate ca el să fi creat cel mai mare producător auto din lume, deci ar fi putut fi amintit ca un adevărat vizionar în afaceri, unul dintre puținii indivizi – precum Lee Iacocca, Jack Welch sau Gordon Moore – ale căror cariere au contribuit la remodelarea industriilor în care activau. 

Cu toate acestea, cel mai probabil, în viitorul apropiat va fi considerat ceva total diferit: un fugar. 

Sursă FOTO: Shutterstock